Su Supramonte miu – Ars Venandi
Il futuro della caccia: parla Libera Caccia Sardegna
27 Aprile 2020
A catza in su sèculu binti
17 Settembre 2020
Mostra tutto

Su Supramonte miu

Dae su puntu de annotu geogràficu ebbia, su Supramonte est una serra de pedra de carghina a forma de cuadrilàteru de prus de 50 kmq, cun puntas a serragu ispartzinadas, pranos, bacos isfundos imbussiados dae padentes seculares de èlighe, chi nde boddit sa parte tzentru-orientale de sa Sardigna, partzidu tra is sartos de Oliana, Durgale, Baunei, Orthullè e Orgòsolo.
Is costas de su Ghennargentu ddu serrant a Ovest, a Oriente si nche betat in is abbas de su Tirrenu, in cussu mare famadu chi in s’istade si prenet de una meca de turistas. In custu tretu si furriat in areniles de incantu e cròvinos pragerosos, logu de arribu de imbarcatziones de ogna genia: gomones de impreados, velieros de evasores fisclaes addinarados, barcones a pagamentu prenos a intipu de turistas mìseros, chi benint iscarrigados a mangianu cun is paninos imbutidos e ampuddas de abba a provista, e torrados a imbarcare a merie, fadiados e rujos che su fogu a pustis de 12 oras a suta de su sole abrugiosu.
Cala Luna e Cala Sisine, pro nominare is prus connotas, sunt singeladas in ogna depliant de propaganda turìstica de is ùrtimos trint’annos, sìmbulos de cussa bellesa areste modajola.
In realidade cussos depliant, chi sighint a donare s’immàgine de areniles desertos e lionaghes froridos, s’assimbìgiant a cuddas fotografias de su bellu tempus coladu chi tzertas fèminas oramai intradas in edade, a trupi mustrant a is amigos e is parentes.
In s’istade, in berteru, ddoe est galu su lionaghe chi sighit a frorire in s’uru de is rios sicados: s’arena indorada e s’abba in colores ispantosos, sunt atacadas dae unu muntone de carenas, biancas che late, assoliende, e is pees e is nàdias issoro, sena ddu bòllere, sighint a ispèrdere su chi abbarrat de sa microflora de su logu, e is isdarrespetados non faghent a mancu de si de leare calicunu arregodu, pedra, arena e matigheddas pro ddas mustrare a sa torrada a is terras tziviles issoro.
Mègius a lassare in presse is areniles e sa gente a muntone chi si ddoe acampat. Imbucamus in is gùturos chi nche essint costa costa dae su monte, bia otzidente.
Inoghe is cosas càmbiant deretu: su boscu crosu e prenu de nuscos fortes, imbùssiat peri is pinnas de sa serra e cuat is àndalas chi essint finas a su bruncu de su monte. S’intendet s’istrìulu de s’astore chi abbarrat a largu dae is marinas prenas de turistas. S’iscerant is pèrdighes chi colant coidosas tra s’erbiola e sa lua, si biet peri su manìgiu de sirbone, agiagaradu dae is trainos ùmidos de sa marina, acanta dd’agradat a s’imburtare in notes de istade.
E ancora prus a susu, conca a is costones chi s’isprigant a su chelu comente montes niados, bardianos de sa muvra e de s’àbila, in ue acabat sa cursa lestra de su bentu de susu.
Dae inoghe, faghende craru dae Ghenne de Sìlana a su gùturu de Gorropu, addae de s’ispèrruma niedda, podes bìdere Monte Oddeu istantàrgiu in su màrghine, chi atacat Donianìharu e is Tumbas de is Gigantes biancas, in ue is lèpores s’acòilant a suta de is tzinnèperos de su pranu.
Pagu pagu prus addae, prima de su padente crosu de èlighes chi essit deretu finas a Sa Pruna, s’aberit s’isfundu de Su Sielhone in ue, a nabadas, is tidoris s’acòilant in is notes de ierru e is muvras àngiant in is dies tèbidas de arbile. Prus a manu bona, bia su travuntana, predàiles mannas si nche iscudint conca su bacu de Lanaitu e a sa gruta manna de Tìscali, cun is ùmbras iscuriosas de su misteru irrisòrvidu suo. Maestosu e superbu, su Corrasi isfidat meletzosu a Nùgoro e a s’Ortobene. A solianu, a tesu e allampanadas, is turres de Monte Novu e Monte Fumai, imboddiadas dae is padentes niedditos e dae is contos lègios de mortes e de mortores.

Immoe ais a àere giai cumpresu chi custu est unu càntidu istima, non una descritzione naturalìstica sàbia e pretzisa, m non ddi faghet nudda, non tèngio custa pretesa.
Pro ite su Supramonte miu est fatu de emotziones, non de ratzionalidade frita. Est fatu de bisos, de amentos, de suore e de sunferèntzia, de alabàntzia e de perìgulu. Cumplicada e contrària comente ogna istòria importante, nàschida e crèschida sena de mi nd’acatare, faghende·mi torrare diversu e fortzis mègius de su chi fia. Non unu logu ebbia, mancari ùnicu e ispantosu, chi ti concuistat cun sa bellesa casi esagerada de is logos suos, ma unu mundu a banda de su cale pro cussu mi so innamoradu, chi non totus resessent a bìdere e a intèndere.
Pro is mudìmines suos, a bias angustiosos, cando su bentu paret su lamentu renegosu de is vidas acabbadas cun violèntzia, pro sa lughe incredìbile e divina de is dies craras de ierru e pro is notes de istade acanta t’intendes in paghe cun tue etotu e resesset galu a tènnere isperàntzia. Pro cussu sentidu de libertade chi ti prenet andende a segadas cun su fosile a coddu sena pensamentos e sena presse in mesu a is èlighes iscuriosos e in is costones incantados, iscurtende su respiru de sa terra a pustis de àere pròidu, cando t’intendes parte de su totu, tue matessi àera e lughe, terra e abba.
In ue su fosile est una parte de sa carena tua e non un’ingàinu de atzargiu ebbia. Calicuna cosa chi ti permitit de t’intèndere prus lìberu e prus atinadu, non de ti furriare in unu bochinu dischissidu cun s’idea de ochire ebbia. Chi ti ponet a su pròpiu paris cun sa fortza, sa lestresa e sa furbidade de is bèstias chi boles catzare. Pro ite totus sunt bonos a isparare, ma s’abilidade bera dda mesuras in sa resistèntzia de is cambas e de is prumones, in sa capassidade de non fàghere perunu istraùscinu, de ti furriare in una pedra o in una mata, de trisinare in terra comente unu colovru, de fuire e de giumpare o de abarrare chìrdinu comente unu mortu. In s’intelligèntzia de su catzare, in sa capassidade de lèghere su chelu e sa terra, e de cando est ora de si firmare.
Sena armas mitzidiales o de di marchingannos bergungiosos e sena tènnere miras milionàrias: si sa fera tua est a tesu, tue ti depes fàghere totu s’ispingada, chirchende de non ti fàghere bìdere, de non iscascialare cambos e non mòvere sa pedra. Depes èssere prus arbistu e prus passietziosu de su pegus: non t’est permìtida àtera cosa, prus pagu sa vilesa de un’iscopetada isparada dae tesu. Depes resessire a dd’apresiare e a dda bìnchere in su terrinu suo, imbrollende su fragu e s’istintu suo: tando ebbia as a pòdere nàrrere de àere bìnchidu, pompiende in is ogros sa fera chi as mortu e pighende·ti sa responsabilidade de s’atzione tua e de su sentiu de bòria e de repentimentu chi t’iscàsidat.
Unu modu de èssere, un’ètica de sa vida e de sa catza chi deo penso chi cumpartzant totus is chi andant a sa sola fatu de is montes de su Càucasu o in is campos istremenados de sa Patagònia, in is desertos e in is tundras de s’Àsia e in is savanas africanas. In totus custos ungrones de su mundu chi non tenet galu parchègios a pagamentu e fast-food, chi non connoschent s’avilimentu de su “totu cumprèndiu” a fortza de dinari, cumprèndias is emotziones puru, cumprèndiu su prètziu de sa dignidade tua e de s’orgòlliu tuo.
Ddoe tenet àteros sèberos, a malaògia, in s’època de sa globalizatzione: bastat a tènnere unu bellu pagu de dinare e de tempus a disponimentu. Tando podes andare a istragare urtzos atontados in intro de is tanas issoro, fosilare lèpores dae una campagnola, ochire cabriolos e cherbos dae unu imperartu, ispèrdere columbos o ànitras a fuliadura. Semper paghende, si cumprendet, e lassende sa bonamanu a is iscardancanes de su logu chi si prestant a custu mìseru mercadu pro tirare a campare. Ambos duos, comporadores e bendidores, unidos dae sa matessi lògica ostinada de su mercadu.
At a torrare gosi peri su Supramonte, unu incras? Non dd’isco, ma ispero chi nono, e ispero chi si at a sutzèdere, deo non nche apa a èssere prus.
Pro ite inoghe m’intendo un’òmine. Inoghe nche dda fatzo a torrare pitzinnu, un unu giogu eternu chi mi permitit de èssere biu, semper, mancari s’edade e is illusiones pèrdidas. E potzo medire sa fortza mia e sa voluntade mia sena giuighes brontos a mi donare unu votu, petzi a dae in antis de sa cussièntzia mia e a su respetu chi tèngio pro mene etotu. Forrogare sena fàghere dannu in is arregordos e contemplende·ddos cun una amargura chi non faghet male. Parare fronte a s’assartu de is repentimentos mios, sena mi fuire.
Pro ite, inoghe, prus de ogna àteru logu, cumprendes su sentidu de sa solidade e su de sa sotziedade de is òmines, de sa netzessidade de nde fàghere parte e de non de nd’èssere apartadu, pro ite tenimus bisòngiu s’unu de s’àteru e nemos, o unu mangallu ebbia, podet pensare de s’arrangiare a sa sola.
E ti nde acatas in is mudìmines de is dies coladas sena obiare a nemos, cando depes fàghere is contos cun sa debilesa de su corpus tuo e in su fadiore e in sa privatzione, ti poderat s’istima chi tenes pro tue etotu e sa seguresa de no èssere solu: ca calicunu, òmine che a tue, tantepoici t’at a agiudare. Ddu cumprendes cando, essende dae sa solitùdine chi tue etotu as chircadu, ti nde brègias e ti nde alligras de sa cumpangia de is àteros, uguales o diveros dae tue. In su partzire su pane e sa petza, in su bufare su matessi binu e in is imbriagheras e in su cantare totu paris.
In custos logos, in custu microcosmo chi espressat una sotziedade sena classes, una comunidade de uguales, in ue sa propiedade est unu cuntzetu relativu e passigeri, chi esistet petzi in sa mesura chi is sìmiles tuos dda reconnoschent e dda respetant, chi acabbat cando nche calas a su bacu sa gama o cando su barracu chi aias fraigadu si prudiat e andat in malora, sena erederos e sena làstimas. In ue su sinnu de s’esistèntzia tua, cando non nche as a èssere prus, non dd’ant a agatare in is cartas catastales o in is autos notariles, ma in sa mente e in s’ammentu de is chi t’ant connotu e de cussos chi ant a contare de tue in is annos benentes. Non pro semper. Pro ite nudda est eternu e nemos, inoghe, disìgiat s’eternidade, chi diat a èssere una punna befulana e unu fadiore non de pagu contu: una parte de nois at a sighire a bìvere in is caras de is fìgios, in modos chi subenint is mòvias tuas e chi donant unu sentidu e una continuidade a sa presèntzia tua in custu mundu.
Ma como bastat, non nche tenet prus tempus. Si nch’est colande. Dia a chèrrere però torrare, carchi borta ancora, in su Supramonte miu.
Andare, sena presse e sena pompiare s’ora, cun sa tasca e a fosilie a coddu, a pompiare Gorropu dae nuraghe Mereu in unu mangianu craru de ghennàrgiu. A mi nche essire torra pro s’ùrtima borta finas a sa punta de Sa Pruna pro unu saludu finale, cando is contos ant a èssere serrados, cun un’iscenografia digna de s’ocasione: su sole chi si nche isghelat preitzosu e mannu a otzidente in unu merie galanu de bentu de susu, e su chelu chi si colorat de asulu bie sa marina largana.

 

Testi di Gian Nichi De Martini – Esperto di lingua sarda Ivan Marongiu

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *